La un moment dat, acumularea de informatii despre nesustenabilitatea societatii moderne poate duce la o secatuire emotionala si de aceea poate fi contraproductiva. O parte din aceasta secatuire poate veni tocmai din recunoasterea propriei lipse de puteri in fata Status Quo-ului, unde gandirea independenta si inovarea sunt formulate/vazute ca si amenintari la adresa institutiilor existente.
Un alt factor care are un rol important in secatuirea emotionala il constitue manipularea si propaganda la care suntem supusi zilnic prin intermediul Mass Media centrale.
Aceste "poveri ale cunoasterii" pot diminua bucuriile adevarate ale prezentului: sa lucram cu placere, o masa cu familia acasa, timp petrecut cu prietenii si familia. Ca rezultat, multi oameni destepti, bine informati, aleg sa refuze in mod constient sa se gandeasca serios la toate aceste probleme deoarece acestea ar putea sa ii afecteze. Acesti oameni gandesc ca anxietatea legata de viitor nu ar trebui sa stea in fata placerilor simple ale vietii.
Atitudinea poate fi descrisa ca "don't worry; be happy." Aceasta afirmatie are sens atunci cand viata este inca confortabila si agreabila.
Dar filozofia ca "gandirea in viitor este un handicap, asa ca traiesc in prezent" se bazeaza pe o incredere falsa ca viitorul va avea grija de el insusi indiferent de ce se intampla la scara mare cu Statul, finantele ori cu resursele.
Aceea care sunt total dependenti de statul central si de pietele bazate pe speculatie vor avea de infruntat mult mai multe probleme pentru a-si mentine viziunea "fericita" daca sistemul pe care se bazeaza se erodeaza sau se prabuseste.
Poate o abordare mai inteleapta ar fi "don't worry; be resilient." O gospodarie rezilienta poate fi fericita nu doar in prezentul bogat, caracterizat prin surplus de energie, de bunuri si de servicii, dar poate prospera si intr-un viitor unde surplusul de bani, credit si castig speculativ va fi epuizat.
Ce inseamna sa fii rezilient?
O definitia din dictionar este "abilitatea de a-ti reveni ori de a te adapta cu usurinta la o nenorocire ori schimbare." Cu alte cuvinte, rezilienta este opusul fragilitatii/vulnerabilitatii.
Din punct de vedere al psihologiei individului, rezilienta poate fi caracterizata prin mentinerea unei atitudini pozitive in vremuri dificile si concentrarea pe dezvoltarea raspunsurilor pozitive la nenorociri ori provocari.
O modalitate de a descrie diferenta dintre vulnerabilitate sistemica si rezilienta este de a cugeta la urmatoarele scenarii:
Ce ar fi daca nu ar conta pentru voi si pentru gospodaria voastra daca bursa ar fi la minim sau la maxim? Sau daca benzina ar fi 6Ron sau 12Ron pe litru?
Ce ar fi daca nu ar conta pentru voi si pentru gospodaria voastra daca institutiile centrale ale statului ar fi reduse la jumatate sau ar disparea?
Ce ar fi daca nu ar conta pentru voi si pentru gospodaria voastra daca pamantul si casa voastra ar valora 1000E ori 100.000E?
Cu alte cuvinte, ce ar fi daca mecanismele Wall Street, ale bancilor centrale si ale statelor centrale ar avea doar un efect minor sau inexistent asupra vietii ori asupra bunastarii voastre?
Evident, cu cat suntem mai putin dependenti de planificarea centrala, cu atat vom avea de facut mai putine schimbari cand aceste sisteme se vor modifica sau vor pica.
Ce este important de inteles aici este ca rezilienta nu necesita un sacrificiu al bucuriei prezente. Nici nu profita din erodarea ori din caderea sistemului central. Gospodaria rezilienta este capabila perfect sa se bucure de surplusul prezent de energie si abundenta consumerista dar nu se bazeaza pe el.
Daca Status Qou-ul este intr-adevar atat de permanent pe cum este prezentat, gospodaria rezilienta are acelasi nivel de bucurie si fericire precum o gospodarie total dependenta de planificarea centrala. Diferenta dintre vulnerabilitate si rezilienta sta in diferenta dintre securitatea si fericirea care va fi disponibila celor 2 gospodarii daca Status Quo-ul bazat pe consum pe credit si bunastare speculativa se dovedeste a fi trecator.
Cea mai usoara metoda de a imbunatati rezilienta este de a reduce fragilitatea si vulnerabilitatea. Cea mai simpla metoda de a face acest lucru este de a incerca sa nu avem datorii la banci si de a incerca sa economisim in fiecare luna cate ceva. Putem folosi aceste economii pentru a ne finanta vacantele ori pentru a rezolva diferitele probleme care apar.
O alta metoda de a deveni mai rezilienti, dar si mai sanatosi in acest caz, este de a ne produce singuri cat mai multe din lucrurile de stricta necesitate - mancarea de exemplu. In acest fel putem scadea consistent din cheltuielile cu mancarea dar avem si siguranta a ceea ce mancam. Acest lucru se poate face foarte usor daca avem o bucata cat de mica de pamant. Daca locuiti la oras, va puteti gandi sa va mutati langa oras sau/si sa va cumparati ce se poate din mancare de la producatori locali cu care sa incheiati contracte si pe care sa ii vizitati de cateva ori pe an (poate fi si educativ, mai ales daca aveti copii care nu au bunici la tara).Un alt lucru care trebuie inteles in legatura cu rezilienta este comunitatea. Sa devii rezilient este un prim pas dar scopul principal al fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie dezvoltarea comunitatilor in care traim astfel incat acestea sa devina sustenabile. Ideea este simpla: nu ai cum sa fii cu adevarat fericit daca toti oamenii din jurul tau sunt nefericiti - pe de o parte nu ai cum din punct de vedere emotional, iar mai apoi cu siguranta nu te vor lasa ei :). Deci solutia este de a dezvolta comunitati cat mai solide atat din punct de vedere economic cat si din punct de vede uman. Toate lanturile de supermaketuri ori alte pravalii dubioase vor disparea imeadiat ce va aparea cea mai mica turbulenta iar voi veti ramane cu ochii in soare. Daca sustineti si contribuiti la economia locala, va asigurati ca aceasta este durabila si ca va fi acolo inclusiv atunci cand aveti nevoie mai mare.
Permacultura va ofera un alt mod prin care puteti sa creati comunitati sustenabile mai ales in Romania. Ce ar fi daca in fiecare sat, primaria ar arenda o suprafata de pamant (cateva hectare, poate si mai putin) unei organizatii locale formate din oamenii nevoiasi dar inca cu forta de munca, carora le-ar explica care sunt principiile permaculturii, cu conditia ca acestia sa aplice aceste principii pe terenul arendat? Ce ar fi daca surplusul ar fi pus in vanzare la un pret simbolic pentru restul membrilor comunitatii?
LE: Lucurile se misca, trebuie doar sa ne lasam inspirati si sa luam si noi initiativa. Fiecare in parte poate face ceva pentru el si pentru comunitate. NU asteptati de la altii. Faceti voi. Daca aveti nevoie de un exemplu, il puteti gasi mai jos, dar puteti sa fiti chiar voi exemplul.
Alte informatii utile:
1. What Should I Do? The Basics of Resilience
2. Here’s How to Build an Engine of Prosperity in Your Community
3. We Can Figure out Local Abundance!
4. Does Your Community Need a Public Greenhouse
5. Let's Stop Fooling Ourselves: Americans Can't Afford the Future
6. Resilience Thinking
Ar fi minunat daca aceste idei s-ar raspandi...dar ce ar fi daca ar fi luata fiecare idee si dezvoltata?
RăspundețiȘtergereMulti se gasesc in perioada de vulnerabilitate si imt ca nu mai au nicio iesire.Prezentarea ideilor din postarea ta este buna,dar vor gasi insuficienta.Poate ca fiecare dintre ele ar trebui dezvoltata si aduse la cunoasterea oamenilor.
De exemplu...am observat ca numai cativa din tara stiu despre permacultura,iar acestia sunt cei care au acces la internet.Majoritatea celor de la tara habar nu au, iar primarii NICI ATAT!Apoi,te intrebi...oare politicienii nu ar incerca sa puna bete in roate?
Cred ca totul intai trebuie dezvoltat,aduse la cunoasterea tuturor oamenilor,apoi convinse forurile superioare in privinta reusitei.
Ma bucura comentariul tau si iti multumesc pentru timpul acordat.
RăspundețiȘtergereDa, intr-adevar ar fi extraordinar daca aceste idei s-ar raspandi mult mai rapid dar lucrurile se misca. Fiecare dintre noi poate contribui la raspandirea acestor informatii, trebuie doar sa ne calibram vocile pentru a emana aceleasi idei. Momentan si noi, pe internet, inca visam lucruri diferite.
Legat de punerea acestor idei in practica, asta tine tot de fiecare dintre noi. Noi care intram in contact cu o idee, avem responsabilitatea de a o transmite mai departe si de a incerca sa o punem in practica. De altfel schimbarea incepe cu noi.
Tot la fel de adevarat este ca cel mai bun mod de inocula o idee noua oamenilor este prin puterea exemplului personal. In momentul in care pui in practica un proiect ale carui rezultate sunt evidente, vor incepe si mai mui multi sa te urmeze.
Un alt lucru pe care il putem face este sa ne punem de acord asupra unor pasi pe care trebuie sa ii urmam impreuna iar apoi sa vorbim aceeasi limba si sa spunem aceleasi lucruri pe internet, cand protestam, cand interactionam cu factori de decizie.
Fiecare trebuie sa isi ridice ideile in propria comunitate. Acolo se rezolva problemele. Degeaba ma duc eu la Oprescu in Bucuresti sa imi dea un hectar sa fac permacultura.
Legat de ideea din acest articol, incerc activ sa o pun in practica, dar sa vedem ce va fi. Daca vom fi mai multi care incercam, cu siguranta se vor vedea si rezultatele.
Îmi place articolul, îmi plac ideile.
RăspundețiȘtergereAm găsit un eveniment care cred că merită atenţia ta.
https://m.facebook.com/events/465357207005992?ref=m_notif¬if_t=plan_edited&actorid=100001904237619